Atotneted

 

N-a mai rămas īn ţara focului

Nici o urmă de scrum

S-au stins lumīnările gīndului

Luminile ochilor

Şi la sfīrşit,

Ecourile ultimelor minciuni.

 

Acum n-are capăt

Valul de FĂRĂ DE

Şi plinul de goluri

Se arde stins

 

ŞI NIMENI NU MAI POATE DESPĂRŢI

VRE-UN CEVA DE VRE-UN ALTCEVA

 

1981, vara

 

Scufundare īn fără de

 

Locuri de linişte

Īşi tremură apele

Printre pleoapele mele

Scufundat īnăuntru

Doar cu fruntea şi părul

Afară

Trag prin fiece fir

Aer de umbră

Nu mai e decīt rana rece

Pe care mi-a săpat-o

Īn fiecare ungher

Cubul acela mare şi colţuros

Pe care l-a’nghiţit

Ultimul meu val…

 

1981, vara

[Fără margine  ]

 

De nu vei vrea niciodată

Să-ngīni zborul păsărilor

Să spargi prin spaţiu

Colţuri adīnci

Īn care să-ţi īngropi căutările

Atunci inima nu-ţi va bate

Şi prin ochii tăi nicicīnd

Īntunericul nu va plīnge lumină.

Ascultă-ţi conturul

Cīnd sărută spaţiul din jur

Şi īn delunec de celule fiinde

Īnghite-te!

Īn īmbrăţişarea copacilor

Vei afla că păsările sus,

Zboară şi pentru tine

Căci nu poţi pierde, mīngīind

Cu frunze

                             Cu flori

          Cu lacrimi

Rănile īntrebărilor fără  răspuns

Care te trăiesc către capăt…

 

1981

 

MIE ĪNSĂ 17…

 

Nu puteam sta decīt 17 zile

Pentru că acesta e singurul număr

Care īmi place pur şi simplu

Şi prin aceasta seamănă cu tine

Cunosc numere mai mari,

          mai arătoase,

Numere „prime”, numere pare, „raţionale”, „iraţionale”.

Am īntīlnit (rezolvīnd ecuaţii rebele)

Curtate numere complexe

Periculoase numere cu soţ….

Mie īnsă 17…

Mie īnsă 17…

          Mie īnsă 17…

 

1981

 

Antipoezie

 

Pot să scriu despre orice.

Aţa credeam…

Dorinţă, durere, blazare, iubire, tristeţe

Despre plat, despre neted, moale, vīscos

Şi chiar despre fără de

 

DAR NU-ŢI POT SCRIE ACUM O POEZIE DE DRAGOSTE

 

Căci ar fi o neruşinare

Să substitui mīngīierea mīinilor

Cu cea a cuvintelor,

Şi buzele mele să īnlocuiască un singur

Sărut

Cu o zeamă de vorbă.

 

Nu voi avea deci neobrăzarea

Să traduc īn cuvinte

                   (trădīnd)

Ceea ce am simţit arzīnd STINS

Īn arcul electric de intersecţie

A două priviri.

 

Dar trebuie să ştii

Īn acest ceas peron

Al unor nedefinite două călătorii

Că respectul faţă de ceea ce am fost

Mă obligă (deşi aş fi vrut)

SĂ NU-ŢI SPUN ACUM O POEZIE DE DRAGOSTE

 

Suceava, 1981

 

[Devenire ]

 EŞTI NICIODATĂ DECĪT CEEA CE DEVII

AIDOMA VĪNTULUI CARE CĪND NU BATE

NU MAI EXISTĂ

 

TOATE LUMINILE SUNT LUMINI DE TRECERI

ŞI ORICE FOC E O-NSCRUMARE

EU AIDOMA VĪNTULUI

NU SUNT DECĪT PLECĪND

 

Suceava, 1981

 

[Agregări]

 

Literele nu īnseamnă nimic!

Cuvintele sunt litere amestecate…

Ideile – cuvinte- mpreunate,

Şi īn gīndirea mea grupate, grupate,

Acestora, pe nume EU le zic!

 

Sīnt un amestec din organe

Compuse din celule- nmănucheate.

Şi ele sunt la rīndul lor formate

Dintr-o atomică societate:

Un fără de sens multiplicat īn milioane!

 

Īmi vine īnsă mult mai greu,

„Să precizez cine īşi pune īntrebarea

Ce e atomul, celula, organul şi gruparea

Ce este litera, cuvīntul, ideea şi visarea

Şi ce sunt eu?!”

 

NU-DAR

 

Omul nu mai vrea să mintă,

                   Dar minte….

Nu mai vrea neputinţa să-şi simtă,

                   Dar simte…

 

Nu ştie ce este gīndirea,

                   Dar gīndeşte…

Nu ştie ce este iubirea,

                   Dar iubeşte…

 

Nu crede că poate spera,

                   Dar speră…

Nu crede că mai are ce da,

                   Dar oferă…

 

Nu admite o astfel de viaţă,

                   Dar trăieşte…

Nu admite o palmă pe faţă,

                   Dar primeşte…

 

 

Nimeni nu poate rezista,

                   Dar rezistă…

Lumea nu poate exista,

                    Dar există…!

 

[Prima zăpadă ]

 

1

Această foaie era albă….

Şi eu nu-i pot face nimic,

Absolut nimic!

 

2

Am pornit o serioasă acţiune de ordonare

A spaţiului meu interior:

eliminarea confuziilor diverse;

īndepărtarea prejudecăţilor;

desacralizarea miturilor;

instituirea stării de luciditate;

analiza lucrurilor fierbinţi, după răcire;

refuzul oricăror simplificări;

etc.

Rezultatul e destul de bun,

Am reuşit īn mare măsură!

 

Dar parcă…fac parte dinre-un bloc de gheaţă,

Nu-mi mai pot distinge contururile….

Şi mi-e frig.

 

3

Ce să prefer?

Captivitatea dreptei…, sau a cercului…..

Fuga către fără-de-margine

Sau īncăpăţīnarea rotirii?

Vitalitatea ţipătului,

Sau demnitatea tăcerii…?

 

Dacă măcar ar exista vre-o deosebire…!?

 

Dar nu mai rămīne nici una,

Īn lumina crudă a lucidităţii UNIFORMIZANTE!

 

Ce să fac cu lumina aceasta?

Ce să fac cu acest īntuneric…

 

4

O nemişcare,

Nu poate comunica nimic īn exterior

Şi deci nu poate fi percepută.

Nu putem cunoaşte

          poziţiile

          momentele

un repaus total

o nemodificare

Dar sesizăm

          mişcările

          evoluţiile

          o transformare

          o dispariţie

Nu putem şti ce īnseamnă UN MOMENT IZOLAT, O POZIŢIE FIXĂ.

Căci existenţa are RITM

Chiar şi o fotografie īmbătrīneşte

Un munte se schimbă,

O mare se avaporă

Un soare se stinge…

 

Căci fluviul timpului cuprinde totul

Şi formează măduva tuturor lucrurilor.

Dansul nu este o suită de poziţii,

Ci poziţiile sunt frīnturi de dans

Cu caracter teoretic! (de fapt mişcări foarte lente!)

 

Poate că există obiecte īn sine, poziţii stabile, forme definitive,

Pe altă faţă a lumii…

Aici īnsă eu percep totul

Convertit īn magica monedă numită timp

Şi sunt aidoma vīntului,

Care cīnd nu bate, nu mai există…

 

Va continua oare acelaşi joc

Şi după ce eu….?

 

5

Prima ninsoare….

Īncepe acum o altă iarnă,

(A deja destul-de-multa)

Şi vreau să-ţi spun ceva despre fulgii care cad…

(Şi care-ar trebui să cadă aproape la fel, īntotdeauna)

 

Dar nu cad la fel!

 

La īnceput au avut o mişcare ameţitoare,

Imposibil de urmărit, sau de īnţeles.

De fapt erau o legănare strălucitoare de stele

Un dans alb, un cīntec (se auzeau, se simţeau, frigeau, mīngīiau)

La īnceput au fost o stare de bine

Şi o şcoală de vis…

 

După cīţiva ani s-au mai domolit,

Aflasem că sunt fulgi…

Iar ei (probabil supăraţi de această iluzorie īnţelegere)

Au īnceput să se poarte mai puţin extravagant.

Atunci de-abia a īnceput să ningă!

Şi erau joc, şi erau dans, şi erau rīs!

(Erau atīt de veseli…)

 

Nu ştiu dacă ai observat

Cīnd s-au īntristat fulgii…?

Cīnd au devenit ei, din stele jucăuşe,

Nişte anoste bile de apă condensată?

Mie mi-au făcut figura asta (ce ranchiunoşi!)

Imediat după ce am aflat, la şcoală,

CIRCULAŢIA APEI ĪN NATURĂ.

 

Aşa au ţinut-o după aceea mult timp:

Agasīndu-mi părul,

Biciuindu-mi faţa,

Udīndu-mi ghetele,

Noroind drumul,

Blocīnd circulaţia,

Dar fiind….utili pentru semănături!

 

Trebuie īnsă  să recunosc,

Ce plăcută surpriză mi-au făcut,

Mai tīrziu, cam pe vremea cīnd m-a cuprins

SETEA DE DRAGOSTE.

Atunci s-au solidarizat

Cu stările mele:

Au aprins scīntei de emoţie

Īn īnserările unor geroase īnsingurări.

Au transformat ţipătul MARILOR NEĪNŢELEGERI

Īntr-un cīntec suportabil

(Pe care l-au insinuat prin dansul lor special,

Ce te īndeamnă la tandreţe…)

 

Adu-ţi aminte de căderea lor

Īn iarna aceea….

De ţesătura  de duioşie cu care au īnvelit clipa;

De intensitatea emoţiei

Pe care o provoca căderea lor;

De modul cum reuşeau să īnvingă frigul,

De modul cum umpleau spaţiile goale…

 

Dar mă uit la fulgii care cad acum…

S-au schimbat din nou!

Şi mă-ntreb de ce? Ce nu le-a convenit?

Sunt uniformi şi jalnici!!

Uită-te la ei! S-au schimbat din nou!

Şi mă-ntreb de ce?!

                   de ce?

                             DE CE?

De ce….?

 

 

[ Marcher ]

 

Se pare că īn mine ceva se-nchide-ncet,

Nici nu mai pot pricepe c-am fost cīndva poet…

Ce este oare bruma ce sufletul mi-a nins?

Ce este oare vīntul ce focul mi l-a stins?

Sunt duse-acele şoapte ce-o dată mă-nfrunzeau,

Şi din fīntīni de vise eu nu mai ştiu să beau…

Nu-i cīntec, ori dorinţă să nu-mi fie deşarte,

Şi prin a mea fiinţă respir parfum de moarte…

Dar ceea ce din toate mă sperie cu rece

E că nici o tristeţe prin suflet nu īmi trece!

O fadă armonie īmi leagă gīnd de gīnd,

Dar nici o bucurie nu-mi iscă acest cīnt…

Şi forţa, violenţa cu care azi gīndesc,

Mă-ajută la sinteză, dar nu să şi trăiesc!

Aşa că scriu acum, cīnd īncă-n amintire,

Mai am trecutul farmec, mai am acea trăire.

Şi-aş vrea ca să rămīnă, ca mai tīrziu să ştiu

Că nu dintotdeauna mi-e sufletul pustiu.

16 martie 1985

 

Imn de slavă

 

Zăcīnd aici, īn grea singurătate

Simţeam că totul este fără rost.

Vedeam cum timpul trece-ncet la spate

Şi eu devin pe zi ce trece tot mai prost.

 

Nu mai simţeam de mult nici o speranţă

Că aş putea să fac ceva din viaţa mea

Eram prizonier īntr-o reprezentanţă

Şi mă gīndeam să-ncep a trage la măsea.

 

Atunci ai izbucnit din neagra noapte

Tu, al dezrobirii inimii mele erou

Şi pornit către fantastice fapte

Care să te slăvească pe tine:

                                      Birou

 

[Exişti pentru mine]

 

1

Aş vrea  să nu pleci

Pasăre…

Şi nu am cum să-ţi spun

Că sunt aici şi te privesc

Cum tremuri de frig pe marginea ferestrei.

Nu-ţi cunosc limba

Sau simţirea

Īncerc să-ţi transmit mesajul meu de solidaritate

Īncordīndu-mi prezenţa

Nu fac greşeala să-ţi vorbesc

Nu te chem

Eu te văd,

EXIŞTI PENTRU MINE

Şi mă bucur că suntem doi

Dar contrar absurdelor mele speranţe

Că mă vei simţi.

Contrar dorinţelor mele febrile

De rezonanţă,

Tu zbori īnfricoşată

Nelăsīnd loc

Pentru nici o iluzie.

 

2

Aş vrea să nu pleci

Prietene…

Şi nu am cum să-ţi spun

Că deşi nu mă interesează ce spui

Nici ce faci

Deşi tac şi eu, nemaigăsind cuvinte

Īn care să cred

Că deşi inima mea rezonează acum

La tic-tacul monoton al ceasului

Fără a mai avea

Un ritm al ei propriu

Că deşi īntre noi s-a ridicat

Zidul masiv format din leşurile

Zilelor trecute.

Īn clipa aceasta, eu te văd

EXIŞTI PENTRU MINE

Şi mă bucur că suntem doi.

Dar asta se īntīmplă tot mai rar

Şi după aceea, după ce pleci

Apele īşi revin īn matcă,

Şi-ţi rămīne rezervată īn sufletul meu

O insulă tot mai mică

Ce va fi poate īn curīnd acoperită de ape.

 

3

Aş vrea să nu pleci

Femeia mea,

Să ai răbdarea

Să ai puterea

Să ai credinţa

De a-mi aştepta primăvara.

Nu ştiu dacă ne-am īntomnat

Unul pe celălalt

Sau dacă toamna ne-a īnvelit

Īn mantia searbădă a

Cuminţeniei noastre

Două mecanisme corecte īncă

Aşteptīnd primele semne ale decrepitudinii

Īn clipa asta, eu te văd

EXIŞTI PENTRU MINE

Şi simt că suntem doi

          Dar tu nu mai rezişti

La suprafaţa apei ce te soarbe

Tot mai rar scoţi capul

Şi privirea ta e tot mai mată

Şi deşi īmi spui că adormi

Eu ştiu că de fapt….

 

4

Aş vrea să nu pleci

Suflet al meu

Să nu mă laşi singur

Maşină de fapte

Bandă de date

Automat intelectual.

Stai cu mine, căci numai īmpreună

Ne putem bucura de simfonia ascunsă

A ceea ce este

De simfonia inefabilă

A ceea ce intuim

De simfonia puternică

A ceea ce pare a fi

Īn clipa aceasta eu te vreau

EXIŞTI PENTRU MINE

Şi simt că suntem UNU

          Dar īntīlnirea noastră

          E tot mai superficială

          Tu nu mai eşti pentru mine

          Decīt unul dintre subiectele gīndirii

Ne īntīlnim accidental

Printre dărīmăturile unui raţionament

 

5

Aş vrea să-ţi transmit

Piatră,

Cīt de puternic simt acum ceea ce ne leagă

Prezenţa noastră īn acelaşi destin

Noi suntem amīndoi pe această faţă a lumii

Eu, cu pasărea de pe geam

Care a plecat de līngă mine aici

Līngă mine īn altă parte

Cu prietenul meu, cu femeia mea, cu sufletul meu

Şi cu tine

Degete ale aceleiaşi gigantice mīini

Care e lumea aceasta

A noastră!

 

La margine

 

Stă ascuns īnăuntrul meu

Cineva…

Un om pe care l-am uitat,

Şi care va muri

De nemişcarea la care īl obligă

Īnţepenirea interioară a celuilalt,

Reprezentantul meu īn lume.

 

Uneori…Rareori…

La o adiere de vīnt…

La o unduire de sunet…

La o izbucnire de lumină!

Sau, īn explozia unui cuvīnt,

Omul pe care-l ţin prizonier

Īmi distruge zidurile de apărare.

Se prăbuşesc īntăriturile

Din cuvinte…

Se risipesc īncordările care

Susţin un echilibru ferm īntre…

Nimicul dinăuntru

Şi cel din afară…

 

Simt atunci o invazie irezistibilă

Ca o albie secată năpădită brusc

De apele unui năvalnic torent.

Ram uscat neīnfrunzit,

De o sevă ce irupe

Sfīşietor de tandru…

 

Īn atīta emoţie dureroasă

Īn atīta bucurie disperată

Īn atīta speranţă deznădăjduită

Mă simt pierdut şi fericit

                   Şi neajutorat

                   Şi mīnios

                   Şi singur

Şi-mi vine să hotărăsc

          Dacă să mor de tot

          Sau să trăiesc de tot.

 

Sunt clipe īn care mă īndrept

Cu furie. Cu dispreţ. Cu milă.

Cu mirare.

Spre minele meu zilnic.

Şi iată că, privit dinăuntru

Conturul meu īmi apare

Dizgraţios şi nejustificat

Căci el separă un nimic de afară

De un nimic dinăuntru,

Doar pentru ca aceste nimicuri

Să se deosebească prin ceva!

Şi-mi zic că absurdul acestor

Pretinse delimitări.

Īmi fură şansa osmozei

Cu celălalt absurd. Cel mare.

Cel fără de margini.

Absurdul cu flori, cu pietre, cu ritm, cu nemişcare

Cu dragoste şi tăcere.

Cel care

M-ar cuprinde cuprinzīndu-l.

 

Ticălosule! – īi zic

Unde m-ai īnchis?

Spre ce mă īndrepţi?

Cine ţi-a permis

Să mă pui īn paranteză

Să mă ţii īn rezervă

Să mă rupi de cealaltă parte a mea

Cea din afară.

Tocmai tu, de o mie de ori mai josnic,

De o mie de ori mai fals,

De o mie de ori mai orb,

De o mie de ori mai mort,

                   Decīt mine…!?

 

După un timp,

Se lasă liniştea

Şi mă pomenesc la marginea

Dintre cei doi eu

Şi n-o mai găsesc…

Se tulbură apele şi nu mai ştiu

Dacă sunt eu luptīnd cu un ins ce mă oprimă

Din afară

Dacă sunt eu luptīnd cu un ins care mă uzurpă

Dinăuntru

          E ora marii derute,

Momentul īn care nu ştiu dacă picătura

E pe cale de a se condensa din abur

Sau de a se evapora īn el.

Aşa că lupta se consumă īn tăcere absolută,

Şi am impresia că mă īnghit pe mine īnsumi.

 

Apoi

Prind glas:

Trebuie să mă apăr!

Trebuie să supravieţuiesc!

Pentru că nu eu port vina,

Sunt nedreptăţit!

Căci eu duc greul

Pentru amīnunul.

 

Şi-i spun:

Ce vrei nebunule?

Nu vezi cīt sunt de chinuit?

Nu vezi ce greu se ţese mantia

Care ne apără pe amīndoi.

Stai īnăuntru şi te plīngi;

Dar ştii tu cum se luptă cu OSMOZA?

Ştii tu cum e aici, pe linia īntīi

La marginea dintre nimicul dinăuntru

Şi cel dinafară?

 

Nimicul care mă soarbe,

Care te soarbe,

Care ne va soarbe

Pe amīndoi.

Şi atunci īţi vei realiza visul

Vom fi UNU

          TU, EU şi cu EL.

 

Piatra Neamţ, 30 mai 1987

 

Capăt neted

 

Un  bărbat īn vīrstă, om de spirit, aşezat īn fotoliu īntr-o cameră goală, īşi recapitulează īn  gīnd o listă nesfīrşită de cărţi.

In jurul lui goliciunea pereţilor este accentuată de omniprezenţa rafturilor goale, mărturie a fostei biblioteci. Pe rafturi nu se află nici o carte.

Oricine ar cunoaşte evoluţia acestui om, marcată de o necontenită sete de cunoaştere, de foame de spirit, de dragoste de carte, de o  neobosită căutare,  oricine i-ar vedea "filmul vieţii", suită de lecturi şi meditaţii, īntreruptă cu ciudă pentru a rezolva situaţiile prozaice ale vieţii materiale, ar fi uimit de hotărīrea de a-şi īnstrăina cărţile.

Dar această decizie a fost luată īntr-un moment de aspră luciditate: bătrīnul om de spirit, simţindu-şi sfīrşitul aproape, a intuit ingrata soartă a cărţilor sale.  Imaginīndu-şi īmpărţirea lipsită de discernămīnt şi de tan­dreţe a acestei preţioase moşteniri, atitudinea vulgară şi rapace a rudelor, adunate īn jurul unui eventual testament, s-a decis să acţioneze hotărīt.  

Astfel s-a născut (şi a fost imediat dusă la īndeplinire ) ideea de a dona biblioteca, īntreagă, nepotului său. Avīnd īn vedere cine va fi noul stăpīn al tezaurului, bătrīnul domn a fost foarte mulţumit de alegerea sa: continuitatea bibliotecii ca stare de spirit este asigurată!

De aceea a fost toata ziua bine-dispus, ajutīnd cu o energie nebănuită la strīnsul ultimelor pachete, la aşezarea lor īn maşină şi a participat cu o tinerească emoţie la micul ceremonial de predare a posedantului obiect posedat către noul său stăpīn stăpīnit.

Apoi, deşi rămas singur, starea de emoţie vie s-a prelungit. Paharul din faţa sa este gol şi şampania din sticlă este deja răsuflată. Acum cīteva ore bătrīnul domn a īnceput inventarul fostei sale biblioteci. Cărţile sīnt aduse īn prim plan una cīte una, iar mintea se cufundă īn lumea fiecăruia,  sondīnd, analizīnd, rezonānd, contrazicīnd, muzicalizīnd, schimbīnd, comparīnd, arzīnd…

2

 

Cunoaşterea. Misterul. Regretul timpului risipit īn acţiuni banale. Plăcerea gīndirii. Diversitatea lumii. Unitatea ei. Neputinţa…

Aventura. Gustul ei proaspăt. Dorinţa de a fi īn centrul atenţiei. Erou, salvator al celor obidiţi , īnvingător al celor răi. Mai puternic, mai curajos, mai demn decīt ceilalţi.  Certitudinea unui viitor plin de īntīmplări extraor­dinare. Deziluzii. Principiul compromisului.  Capcana compromisului…

Ştiinţa. Setea de precizie. Lupta cu necunoscutul. Necunoscutul
īnvins. Necunoscutul īnvingător. Gīndirea metodică.  Īndoiala. Dinamismul raportului cunoscut-necunoscut. Ce este adevărul ?...

Dragostea. Stările euforice. Primordialitatea afectului. Primordi­alitatea logicii. Dragosteaca răspuns, ca īntrebare, ca destin,  ca miniciună, ca speranţă,   ca vis, ca amīnare. Există dragoste ?....

Filozofia. Sentimentul suprastructurii. Setea de esenţe. Relati­vitatea absolută.  Capcana cuvintelor.  Goliciunea ideilor. Măreţia ideilor. Lumea ideilor. Esenţa ideilor. Fragilitatea ideilor. Există idei?...

Tristeţea. Plăcerea tristeţii. Rafinamentul melancoliei.  Orgo­liul singurătăţii.    Este tristeţea o boală ?...      

Frumosul. Vibraţia artei. Rezonanţa. Beţia. Vraja. Minciuna.
Snobismul. Goliciunea. Inutilitatea. Nobleţea. Mitul. Ce este nevoia de
frumuseţe ? ...                                                                                   

Tăcerea. Necuvīntul.  Cercul vicios. Golul-limita a cunoaşterii. Refuzul tăcerii.  Ţipătul interior. Melancolia paralizantă. Izolarea. Soartă. Se iese din tăcere ?...

Existenţa. Fiorul lui "sīnt ". Ce sīnt ? Cine sīnt ? Cum sīnt ? Cīt  sīnt ?         DE CE SINT ? ....

Liniştea . Echilibrul. Armonia. Liniştea mişcării. Neliniştea  mişcării. Liniştea lucidităţii. Neliniştea lucidităţii. Liniştea ca moarte.
Moartea ca linişte...

3

 

Munca . Gustul efortului. Datoria faţă de ceilalţi. Modularea prin muncă. Inutilitatea muncii. Sănătatea ei. Constructivismul-soluţie şi echilibru.

Socialul -necesitate şi vulgaritate. Omul ca celulă dintr-un organism superior. Omul ca prizonier al unei structuri mai puternice. Omul cu ceilalţi. Omul singur…

Voinţa. Orgoliul. Puterea. Obtuzitatea. Sentimentul personalităţii cuceritoare. Sentimentul personalităţii īn sine. Setea de posesie. Setea de victorie. Scop şi mijloace…

Sănătatea. Cum e cīnd e bine... Bucuriile trupului.  Bucuriile minţii. Refuzul bolii. Nedreptatea bolii. Implacabilitatea bolii…

Forţa. Ura faţă de forţă. Omniprezenţa forţei. Frica. Complexul.       Ciocnirea forţelor la diverse nivele. Laşitate şi curaj. Libertatea refuzului. Lumea forţei - inutilitate şi eroare….

Tandreţea... Bunătatea –tandreţe, dragostea-tandreţe, gīndirea-tandreţe. Viaţa-tandreţe. Revolta tandreţii. Tandreţea revoltei.

Libertatea. Dragostea de. Setea de. Frica de. Relativitate. Cuvīnt. Impotenţă. Infrīngere…

Solidaritatea. Dragostea de oameni. Dragostea pentru oameni. Dragostea pentru om. Numărul 2. Iluzie . Neīnţelegere. Īnstrăinare. Răutatea oamenilor. Bunătatea oamenilor. Indiferenţa lor…

Credinţa. Setea de mit. Viaţa fără mit-demnitate şi tristeţe. REFUZUL SACRULUI. Refuzul lozincii. Refuzul simplificării. Refuzul emoţiei. Refuzul liniştii. Asprimea lucidităţii extreme. Ce este setea de mit?

Umorul-soluţie. Umorul-victorie. Umorul-minciună Umorul-umor. Căldura rīsului. Rīsul vesel, rīsul trist, rīsul ironic, rīsul tandru, rīsul rīs…

Viciul - afront al demnităţii. Vraja viciului. Problema responsabilităţii. Conştient şi inconştient. Instinct sau raţiune ?...

Materia. Magia obiectelor. Existenţă şi reflectare. Cuvāntul-o fantoşă. Cuvīntul -o victorie. Obiect pentru sine. Obiect pentru noi...

Nimicul  -revoltă ,  complex,  stare, moarte, luciditate…

 

 

 

4

Mişcarea care dă viaţi. Mişcarea care derută.. Mişcarea care scoate īn evidenţă TIMPUL. Starea ca moment al mişcării. Mişcarea ca suită de stări…

ABSURDUL. Certitudine şi ură şi mit şi dragoste şi univers şi soartă şi miraj şi voluptate şi tristeţe şi furie şi mīndrie şi orgoliu şi …

Trecutul-puţin dar acum totul.                                                            

Viitorul-imens dar acum aproape de sfīrşit…

 FURIA TERMINĂRII  TRONSONULUI  INDIVIDUAL !!!

 

furia…                                                         blīndeţea…

revolta…                                                      acceptarea...

dragostea…                                                 răceala...

afectul...                                                       logica...

melancolia...                                                 umorul...

istoria…                                                       viitorul...

tandreţea...                                                   forţa...

tăcerea...                                                      muzica...

estetica...                                                      politica…

filozofia...                                                     acţiunea...

renunţarea...                                                 speranţa...

luciditatea... ...                                              visul...

vidul...                                                         măreţia…

Existenţă                                                      Moarte

Existenţă                                                      Moarte

Existenţă...                                                   Moarte...

Moarte...                                                      Moarte !

 

5

 

Lumina īntunecată a căderii serii. Camera se distinge confuz. In afară de rafturile goale, o masă, un pahar şi un bătrīn.

Bătrīnul s-a oprit din visare. Priveşte pereţii goi ai fostei sale biblioteci.

Ai fostului său prieten.

Ai fostului său īnveliş.

Ai fostului său mod de a fi.

Ai fostei sale iubiri.

Ai fostei sale existenţe.

 Ai fostei sale tinereţi.

 Ai lui...

Penumbra adīnceşte tăcerea. Singurătate. Vid. Dorinţa de a ajunge un om important...

Dorinţa de a ajunge un īnţelept...

Dorinţa de a īnţelege lumea...

Dorinţa de a iubi şi de a fi iubit…

Dorinţa de a īnvinge forţa prin tandreţe:...

Dorinţa de a reuşi, prin artă, o īntīlnire cu materia pe un alt tărīm, pe o altă faţă a lumii...

Visul apropierii de unii din semenii săi...

Ambiţia de a nu accepta mitul. MAI ALES ASTA. Refuzul sacrului. Refuzul īnlocuirii esenţei prin cuvīnt. Refuzul baricadelor de īmprumut. Dragostea pentru luciditate…

Un ţipăt subţire, viaţa lui... Dans colorat ce a purtat īn el toate aceste ritmuri. Poate că īn parte aceste dorinţi s-au consumat…Picături din existenţa lui...     

DAR ACUM ?

Acum e īntuneric. Nu se mai vede nimic īn cameră. Se simt īnsă rafturile goale... absolut goale…!

TOTUL E URLET.

 SI NIMIC NU MAI DEOSEBEŞTE VRE-UN CEVA DE VRE-UN  ALTCEVA .

6

 

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră goală,  īşi recapitulează īn gīnd o listă nesfīrşită de  cărţi.

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră goală,  īşi recapitulează īn gīnd o listă nesfīrşită…

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră goală,  īşi recapitulează īn gīnd o listă …

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră goală,  īşi recapitulează īn gīnd …

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră goală,  īşi recapitulează …

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră goală…

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat īn fotoliu īntr-o  cameră …

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit,  aşezat …

Un bărbat īn vārstă,  om de  spirit …

Un bărbat īn vārstă,  om …

Un bărbat īn vārstă …

Un bărbat īn …

Un bărbat …

Un …

 

Piatra Neamţ, 22 noiembrie 1985